Comu mi suggiu, ‘a matina,
m’affacciu e vaddu ‘u mari.
A fantasia ‘i ‘stu mumentu m’arricria
e na’ nova jurnata pozzu cuminciari !
Si Sugnu unni me matri
davanti a mia c’è ‘u Strittu.
Supra na navi, o’ largu, vidu ‘u suli,
chi lentu n’chiana rittu.
D’a me’ casa, n’ta veranda,
l’ isuli tutti e di Milazzu ‘na striscia di landa.
Chi paci mi dugna ‘u mari,
bunazza o malutempu sempri l’è vaddari.
Quannu sugnu n’ta spiaggia,
chi pedi tra acqua e rina,
iddu m’incuraggia e cumincia ‘a parlantina.
Mi dici: “Comu si?”… e io “bonu, cu tia vicinu e nun ma passu propriu quannu si luntanu!”
“Tranquillu stai, nun ti n’incaricari,
ci voli tempu assai pi farimi sciugari!”
“Amicu mari, chiddu chi dici è veru,
ma n’ta st’ultimi anni si’ tuttu un cimiteru !
‘U mali di ‘stu munnu
è tuttu unni tia, dda’ sutta, ‘o funnu !
Picciriddi, fimmini e cristiani
divintaru mancianza pì tutti i piscicani.
Ma chiddi cchiù rugnusi su’ ‘i piscicani ‘i terra, chiddi chi fannu tuttu pì fomentari a guerra.
Prigannu, a tia m’affidu…Mari,
spazza lestu m’brugghiuni e lestofanti,
e riporta n’terra paci e vita a tutti quanti !
di Lillo Centorrino
Menzione d’onore al Premio ‘Colapesce’ 2019